Memories before the end

[Bell Evans]

1. Capitolul VII - A new one
   
   Cerul se umpuse deja cu nori grei, cenusii; lumina parea lichida, coborand din inaltul cerului in perdele stravezii si rasfrangandu’se cu blandete asupra sirurilor de morminte albe. Era una din acele dupa-amiezi de iarna cand zapada stralucitoare isi pierde incet incet paloarea de sidef, in umbra nemiloasa a noptii ce vegheaza de dupa o geana de amurg.
   
   Si iata’ma din nou printre colegi, in clasa, incercand sa nu ies in evidenta; se iscase o cearta intre cateva fete, care se presupunea a fi o discutie civilizata, asa ca m’am refugiat intr’o banca din spate, cu castile in urechi si o carte de Nicholas Sparks in mana - “Accidentul”. Incepusem sa ii citesc romanele dupa ce vazusem filmele; imi placusera destul de mult, si tipul chiar parea genul meu de autor.
   Se sfarsi pauza, si in sfarsit incepu ora aia blestemata de fizica; pentru prima oara eram recunoscatoare ca intrase profesoara aceea uricioasa pe usa, si in clasa se facuse liniste. M’am ridicat in graba de pe scaunul care nu era al meu, si m’am asezat langa Jane; parea destul de apatica - probabil nu ii convenea faptul ca ma retrasesem in spate, lasand’o pe ea sa “discute” de una singura.
   Fu plictisitor..intreaga ora ma chinuisem sa nu adorm. Asta pana cand pe la jumatate a intrat directorul adjunct, cu un elev nou. Era ciudat cum cineva indraznea sa intrerupa ora profesoarei Torres; asa ceva mai rar. Barbatul zambi slab, potrivindu’si ochelarii si cerandu’ne sa facem liniste.
   “-Incepand de astazi, el va fi colegul vostru” spuse aceasta, cu o voce puternica. “Numele lui este Landon Carter si v’as ruga sa fiti primitori in ceea ce priveste acomodarea lui in aceasta clasa..domnisoara Torres?” continua directorul, inclinandu’se in semn de salut.
   Aceasta clatina usor din cap si zambi; Landon merse printre randurile noastre de banci si se aseza in spatele nostru. Jane intoarse automat capul, si ii zambi dulce. M’am gandit fara sa vreau la Hayden - chiar daca relatia lor se racise, nu era cazul sa inceapa sa’l insele deja, nu?!
   Cand se suna de pauza, m’am ridicat si m’am aplecat dupa un creion scapat in ora; am preferat sa nu’l ridic atunci..cine stie ce imi mai spunea profesoara, ca ii deranjasem intentionat ora.
   Landon fu insa mai rapid, si mi’l inmana cu o urma de zambet; i’am privit chipul palid pret de cateva secunde, ochii de un negru intens, care nu lasa sa se observe pupila rotunda, si parul nisipiu.
   Se indrepta si pleca; de parca cineva ii spusese sa se indeparteze de mine. Fusese ciudat; de obicei, faceam cunostinta cu noii colegi, vorbeam. Ma evita insa toata ziua. Ok..incepusem deja sa’mi fac griji.
   L’am vazut pe Hayden pe coridor..Jane vorbea cu el, si parea foarte serioasa. Meredith ii pandea de dupa colt, si am observat cu stupoare ca acelasi lucru il faceam si eu. Am pufnit nervoasa si m’am indepartat; chiar nu vroiam sa ma vada acolo, parand atat de interesata. In drumul meu insa, cand m’am intors, am intrat in cineva.
   “-Scuze” am bolborosit imediat.
   Aceeasi ochi negri de dimineata ma invaluira intr’o privire aspra. Landon nu imi raspunse, doar isi ridica cele cateva carti si ma ocoli. Ce naiba avea?!
   
   *
   
   Nu se mai spusese nimic despre moartea lui Nate; pur si simplu, toti inchisera subiectul de parca nici nu s’ar fi intamplat. De parca moartea lui era ceva minor, care in timp se uita usor. Insa in cazul meu era diferit..
   Ce ma durea era faptul ca Nate murise ca sa’mi salveze mie viata; sau cel putin asta presupuneam. Ma simteam atat de vulnerabila in fata durerii fara el..de parca cineva mi’ar fi spart zidul protector pe care el il ridicase cu atat de multa afectiune in jurul meu. Il consideram cel mai bun prieten..fratele mai mare pe care nu il avusem niciodata. Si cu ce s’a ales el de pe urma afectiunii mele? Cu o moarte infricosatoare. Nu puteam sa ma iert pentru asta..