Necesitatea de a face ceva

[Ramona Neardow]

Focul din Camera de zi a Cercetasilor era stins de mult. Ramona zumzaia aproape adormita pe unul din fotolii.
Un trosnet iar apoi o soapta o trezira pe Ramona instantaneu.
„-Ramona!... esti aici?” sopti o voce melodioasa de fata.
„-Sunt aici!” raspunse cercetasa entuziasmata.

Aceasta fata era Bell, cu care planuia de mult timp, sa faca o excursie in Camera Necesitatii. Cercetasa scoase o patura si o intinse spre Ramona.
„-O Pelerina a Invizibilitatii? De unde ai asta?” exclamase fata tare, uitand ca toti dorm.
„-Shh! Este o simpla pelerina vrajita!” raspunse Bell aducand degetul aratator spre buze si facandu-i cercetasei semn sa se acopere cu ea.

Doar acum se observa diferenta mare de inaltime dintre Bell si Ramona, care era doar in anul II. Dar, oricum, nimeni nu ar fi putut sa vada asta.
Bell rasufla puternic si batu in tabloul probabil adormit. Femeia inca sforaia asa ca Ramona intinse mana sa mai bata odata, dar tabloul se deschise necontenit.
„-Huliganule! As vrea sa te vad pe tine ca te trezesti in mijloc de noapte..” bolborosea femeia grasa din tablou, la adresa unui baiat din anul V care tocmai intrase.

Bell se trase repede, din instict, agatad-o pe Ramona care scoase un tipat soptit.
Baiatul se uita bine prin prejur, apoi se duse pana la unul din fotoli.
Bell ii facu un semn Ramonei, pentru a nu o mai surprinde din nou, apoi sarira impreuna prin gaura tabloului, care era sa le prinda acolo.