Old Friends

[Scarlett Soul]

'Cat de frumos ma priveste Lisa.'am realizat eu, chicotind, evident nedand nici o explicatie. Totusi eram amuzata, desi stiam ca situatia era una critica, uneori consideram ca era chiar bine sa faci haz de necaz.

"Lisa, du-te sa ..., doar du-te ! Secretul tau este ... este acolo unde trebuie sa fie, incuiat intr-o cutiuta din care nu are scapare, pentru nimeni si nimic, nici macar pentru gandurile mele razlete."

Vocea mea era una calma si ca de obicei cand vroiam sa fiu ascultata mainile-mi erau incrucisate, dandu-mi un aer autoritar, asa cum speram ca fata nu avea sa ma refuze. Stiam ca intr-adevar avea necesitatea aceasta, de a se hrani si era si normal, [strike]o intelegeam[/strike] .... incercam sa o inteleg. Asteptam sa plece, sa-mi simt inima usurata, sa vad ca in sfarsit avea incredere in mine si ca nu credea ca in fiecare moment cand era absenta eu aveam sa-i destainui secretul, precum brutarul painea calda.
Intelegeam toate aceste lucruri legate de secrete si stia si mai bine cum este sa ti se dezvaluie unul, asa ca nu aveam de gand sa scot un sunet, dar intrebarea era : Lisa avea sa ma creada vreodata ca ii sunt fidela ?
Uneori vroiam atat de tare sa le arat oamenilor o particica cat de mica din gandirea mea, ca sa nu mai trebuiasca sa dau explicatii ori sa demonstrez.

'Insa uneori e atat de bine sa ai un loc spiritual doar al tau. Mintea mea este singurul loc in care ma pot retrage fara ca cineva sa observe sau sa-i pese vreun pic. Si chiar adoram lucrul acesta, insa sa traiesc doar in visele mele nu era posibil, asa ca in fiecare dimineata apa rece ma trezea spunandu-mi ca am o noua zi de trait, una reala, nu doar basme si povesti de speriat copii, nu doar vise cu un sfarsit frumos, dar nesfarsit.', m-am gandit eu, impingand orice alta preocupare deoparte.

"Sfarsitul nu are sfarsit si nici mintea o locatie anume." mi-au tasnit cuvintele pe gura, asternandu-mi-se pe buze si ingreunandu-le.