Ganduri

[Odette B. Malfoy]

"Ce naiba...?" am soptit uitandu-ma la Ema si realizand ca avea dreptate: daca intrebam nu aveam sa primim vreun raspuns. Desi nu imi placea deloc trebuia sa o urmez pe Ema nu ma puteam abtine.
Am facut doi pasi dar apoi m-am oprit zicand:
"Stii ca me sperie cel mai tare? Faptul ca e atat de proaspat. Cineva sau ceva foarte grav ranit nu a trecut pe aici nici macar de cinci minute. Si cine a facut asta poate fi inca aici." am zis cu o voce mica.
Ema aproba din cap speriata de ceea ce spusesem. Facu un pas si pasi pe prima treapta, apoi pe a doua. Am urmat-o incet fiindu-mi frica sa nu alunec pe chestia rosie care se intindea pe scari. Nu puteam suporta sangele.
Mai aveam o treapta o singura treapta cand am calcat gresit cazand in balta care se facuse la baza scarii.
"Ema! Ema stai!" am strigat-o pentru ca ea tot inainta. "Am cazut in el." am soptit ingrozita uitandu-ma la roba pe care o purtam. Ema imi intinse mana dar nu putea sa ma ajute deoarece mainile mele pline de sange ar fi murdarit-o si pe ea si nu-i doream asta.
M-am sprijinit de perete tragand aer in piept.
Ema inainta hotarata iar eu mergeam incet in spatele ei tremurand.