Ganduri

[Odette B. Malfoy]

Era enervant de liniste. Inaintam incet dupa Ema care se mai intorcea din cand in cand sa vada daca mai sunt in spatele ei. De fiecare data cand se intorcea puteam citi pe fata ei spaima care o cuprindea, dar incerca sa-i faca fata. incercam sa-mi dau seama ce sau cine putea sa faca asa ceva. Lucruri ciudate se intamplau mereu dar ca asta mai rar. Ma intrebam de ce nu mi-a fost mie bine sa stau in pat. Acum trebuia sa merg pe coridoarele castelului uitandu-ma dupa urme de sange. Aveam noroc de Ema, nu prea imi faceam prieteni de la alte case dar acum lucrurile ar fi si mai complicate daca ne-am certa.
Ceva ciudat plutea in aer, un miros de mucegai dar incercam sa-l ignor si sa nu ma gandesc de la ce ar putea sa vina. Totusi trebuia sa o intreb pe Ema daca il simte.
"Simti mirosul asta?" am intrebat-o incet. Imi spuse ca si ea il simtea si nu ii placea deloc ceea ce se intampla aici. Ma simteam ciudat, ametita de parca mai aveam putin si lesinam. Mirosul devenea din ce in ce mai puternic si cu atat mai mult ma ametea. Vroaim sa o intreb pe Ema daca se simte la fel dar nu mai puteam vorbi.