Ganduri

[Odette B. Malfoy]

Am auzit un fluierat infiorator iar apoi o voce blanda.
"Imi cer scuze de asta, domnisoarelor." Nu stiam cine era dar nu parea a fi un criminal.
"Dar orice poate fi posibil aparentele sunt inselatoare." mi-am zis in gand. M-am simtit ridicata si sprijinita de perete.
Aerul devenea din ce in ce mai curat si parca senzatia de ameteala si amorteala incepeau sa dispara. Am deschis incet ochii si m-am uitat in dreapta: nu era nimic apoi cand m-am intors spre stanga am vazut-o pe Ema stand langa mine si am rasuflat usurata.
"Ema unde suntem?" am intrebat eu incet. Aceasta imi spuse ca nu are idee.
"Dar stii..." am incercat eu sa spun dar cineva ma oprise. Era un barbat inalt cu ochi albastri. M-am speriat deoarece nu il cunoasteam si nu stiam de ce este in stare. Poate chiar el era vinovat pentru sangele de pe scari.
Am bagat usor mana in buzunar dupa bagheta dar aceasta lipsea. M-am uitat la Ema care imi dadu de inteles ca si bagheta ei lipsea.
"Nu veti avea nevoie de ele deocamdata." spuse incet barbatul.