In cautarea luminii

[Alice Swan]

Fata ce tocmai o torturasem ramasese undeva in urma noastra plangand alaturi de celalti prietenii legatii.Potter era cu adevarat distrus si poate nu din cauza ca urma sa moara,nu ci din cauza ca prietenii lui mureau din cauza lui.Acum nu mai plangea oarecum il puteam vedea zambind.Nu il intelegeam tocmai urma sa moara si el era fericit.

"Potter de ce razi crezi ca Stapanul va fi atat de ingaduitor cu tine ca prima oara si te va lasa in viata?"L-am intrebat stiind prea bine ca Stapanul nu avuse nici o intentie sa il lase in viata.Acesta ma privii in ochii zambindu-mi prieteneste.Pentru o secunda inima mea ingheta sub privirea lui,insa ma adunasem repede.

"Cand te intalnesti cu moartea precum te-ai intalni cu un vechi prieten esti extrem de fericit!Insa tu, asta nu vei stii niciodata avand in vedere ce scursura de om esti!"Dumnezeule nu imi venea sa cred ca ma lasasem induiosata de el.L-am privit rece zambindu-i.

"O sa savurez fiecare tipat de durere din trupul tau!"I-am zis stragandu-l atat de tare de mana incat deja simteam cum unghiile imi intra in bratul lui intalnind sangele lui fierbinte si atat de mult dorit.