`Under the stars.[^]

[Odette B. Malfoy]

Tamara ii lipi pe devoratori de copaci exact cum facuse cu mine. Am inceput sa rad de curajul pe care il avea. Ma intreba ce e asa de amuzant si de ce am tradat-o.
"Amuzant e faptul ca tu crezi atat de mult in micile tare puteri. Oricum de acum incepi sa obosesti nu-i asa? Si nu te-am tradat cand am vazut ca m-ai atacat si m-ai lipit de acel copac pur si simplu m-ai enervat, si-ti arat ca nu este bine sa ma enervezi." i-am explicat apoi am inceput iar sa rad.
Aveam o calitate pe care o aveau doar Devoratorii. Ma puteam misca in cateva secunde datorita fumului care ma invaluia, bineinteles doar daca vroiam. Tamara se uita confuza la mine. In clipa aia imi doreau sa fiu invaluita de acel fum. Am stat pe loc si am inchis ochii, iar fumul negru deja incepea sa ma invaluie. O auzisem pe Tamara murmurand ceva de genul "Ce naiba...." si un zambet imi aparu pe buze. Dupa cateva momente ma puteam misca in voie. Fiind ajutata de fum puteam ajunge in cateva secunde in spatele Tamarei care era la trei metri de mine.
Am mers in spatele ei trecand pe langa copaci eliberandu-mi prietenii. Tamara era foarte incurcata nu intelegea de ce puterea ei nu ii mai tinea pe amicii mei lipiti de copaci.
Ne invarteam toti trei prin poienita iar Tamara nu mai stia unde sa se uite.
La un moment dat ne-am apropiat de ea luandu-i bagheta apoi ne-am oprit incercuind-o.
Tamara parea socata ca nu-si gaseste bagheta.
"Cauti asta?" am intrebat-o ironic scotand bagheta din buzunar.
"Poftim." i-am spus in timp ce i-am intins bagheta. Aceasta o smulse repede din mana mea.
"Tamara nu vrem sa-ti facem rau! Suntem oameni de treaba. Cand ne facem prieteni nu renuntam la ei." spuse unul dintre devoratori.
"Multumesc" i-am zis in reptomita, pentru ca salvase cat de cat situatia.