Mister pe coridor

[Nereida Devon]

In sfarsit se terminase cursul plictisitor de Istoria Magiei. Simteam ca in orice clipa voi sari in picioare si ii voi spune profesoarei sa mearga in cel mai intunecat colt al Azkabanului....Femeia aceea era imposibil de plictisitoare...vorbea pe un ton semi-adormit, facea pauze dese si lungi, uita fraza pe care o incepuse si continua cu alta....In fine....eram libera in sfarsit pentru urmatoarele 2 ore. Bineinteles, fiind ora pranzului toata lumea se inghesuia pe coridoarele si asa supraaglomerate, deci trebuia sa imi croiesc drum prin multime. Imi era oarecum foame asa ca am decis sa o iau pe scurtatura catre sala de mese. La cel mai apropiat tablou am luat-o la stanga, in jos pe scari. Era liniste, si sincer ma simteam mult mai bine asa, decat inghesuita prin sumedeina de studenti. Coborand scarile, aud in urma mea pasi, insa pe cand mi-am intors capul, nu era nimeni. Poate o luam razna...nici nu m-as mira, avand in vedere ultimele zile...dar nu, nu vroiam sa-mi amintesc de asta. Luasem o decizie, si anume sa trec peste si sa incui acele amintir intr-un colt din mintea mea. M-am oprit, am respirat adanc si am continuat sa cobor. Dupa cateva secunde aud iar pasi in spatele meu si un sentiment de teama ma cuprinse...stiam ca era imposibil sa fie el...dar...nu stiu de ce, simteam diferit. Mi-am inchis ochii si ma cuprinse o ura puternica dar am decis sa nu ma opresc din mers...In acel moment am simtit o mana pe umarul meu. Trupul mi-a inghetat intr-o fractiune de secunda si m-am intorsc sa vad cine era...