Reflectia

[Lomesa-De-Sabassco]

"-Vreau sa stai cu mine, nu am companie asa de multa pe aici."
a zis micuta Sabi.
"-De fiecare data cand oamenii trec pe aici si ii strig, nu se uita la lac, si nici nu ma aud.
-Se simte la fel ca mine. La vechea mea scoala, cand copii treceau pe langa mine si le ziceam "Buna", ma evitau, sau se prefaceau ca eu nu exist si dadeau peste mine, fara sa le pese, este corect?
-Da."a zis micuta sabi cu un chip trist.
Dupa se intampla ceva straniu. Micuta Sabi parca a scos mana din apa si a pasit pe pamant. Sclipea ca luna. Atat de argintie era. Stelele se reflectau pe hainele ei argintii si luna pe parul ei auriu. Era de a dreptul magic.