You'll be mine.

[Violet Wilson]

• Simtea cum mirosul sangelui ii umple narile; isi stranse mainile in pumni, abtinandu'se din rasputeri. Era atat de greu sa te abtii; tot corpul incepu sa ii tremure, tanjind dupa lichidul roasiatic, caldut, ce se prelingea strop cu strop pe bratul fetei. Crystal tremura usor. Meredith nu scapa din vedere acel semn de vulnerabilitate, iar in urmatoarea secunda se napusti asupra prazii.
  
  Ii cuprinse incheietura cu buzele, simtind aroma dulce a sangelui; trecuse atat de mult timp de cand nu mai gustase sange de om. Din acea prima seara a transformarii, traise doar cu sange de animal. Dar in aceasta seara, lucrurile erau lipsite de sens. Nu mai exista notiunea de timp, sau de durere sau foame. Tot ce conta era lichidul cald, ce ii manjea buzele si ii hranea intreaga fiinta.
  
  Simti ca trebuie sa se opreasca; nu trebuia sa o goleasca de sange pe Crystal. Chiar nu vroia sa o omoare. Sau sa o transforme. Stia ca prin ce trece ea, nimeni nu merita sa treaca. Trebuia doar sa se opreasca..sa se indeparteze. Dar nu putea. Toata fiinta ei urla sa nu dea drumul acelei incheieturi palide, din care sangele parca izvora dintr'o sursa sigura, interminabila.
  
  Deschise ochii si privi in jur; Crystal tremura, si mai avea putin si cadea. Isi ridica buzele de pe mana sa, stergandu'se cu o maneca la gura. Cazu in genunchi, cu lacrimi in ochi. Ce facuse? Isi incalcase promisiunea; gustase sange de om - lucru ce ii impunea pedeapsa maxima. Nu vroia sa se mai priveasca in oglinda..nu vroia sa o mai priveasca pe Crystal. Avea impresia ca nu mai merita sa traiasca.