Necesitatea de a face ceva

[Ramona Neardow]

Ramona se intoarse, zambind, spre teancul urias de carti. In coltul gramezii, o carte veche si groasa, striga dupa atentie. Fata ezita cateva clipe in fata cartii, observand ceva neobisnuit la aceasta, dar fara sa isi dea seama ce.
Cercetasa lua cartea, ridcandu-se si se apropie de Bell, care inca era cuprinsa de ganduri.
Ramona intinse cartea spre Bell,care intoarse coperta groasa din piele, cu plictiseala. Filele manualului incepura sa se rasfoiasca singure, cu o viteza uimitoare.
In trei secunde, Camera Necesitatii ramase goala. Cercetasele se evaporasera rapid, ca si cum nici nu ar fi fost acolo.
Un coridor lung si intunecat, cu peretii de piatra, le primise pe Bell si Ramona, in mijlocul unei discutii serioase.

„-Mark, ti-am spus, nu mai chemam pe nimeni aici!” tipase o voce subtire de fata.

La auzul acestor voci, Bell o luase pe Ramona de mana si o trase inainte, vazand ca aceasta ramase incremenita. Inainte zarira doi elevi de la Viperini, care nu aratau cunoscut, semmn ca fetele se deplasasera in trecut.

„-Haide, Gwyneth, de unde stii ca nu mai stie nimeni de camera asta?” zise baiatul, care parea sa fie Mark.

Cuvantul camera le daduse cercetaselor un impuls, acestea devenind din ce in ce mai curioase.

OOC:Scuze ca am schimbat subiectul.