Suflu de viata

[Ramona Neardow]

Ultimul suflu de viata a lui Victor fusese la fel de dureros pentru trupul meu, pe cat era de dureros pentru sufletul lui Alice.
Am deschis ochii doar dupa o lunga periaoda dupa ce imi recapatasem corpul. Aceastã revenire la trupul meu, a fost ca si intoarcerea acasã dupã o eternitate.
Pleoapele mele s-au deschis ca și niște uși grele și ruginite. Am sorbit lumina soarelui o bucata lunga de timp, in care inca nu-mi venea sã cred cã am revenit la viațã.
Observasem de foarte mult timp, corpul viperinei, care parea moarta. Urmele lacrimilor erau inca tiparite pe obrajii sãi, deși ea se hotãrâse sã nu mai plângã.
Am inceput sa respir greu și adânc, și sã mã gândesc cu vinovãție la Victor, care se stinse de mult timp. Incã nu îmi dãdeam seama in ce zi mã aflam, și cât timp trecuse de la momentul cand sufletul bãiatului îmi invadase corpul.

„-Ești bine?” am intrebat dupa ceva vreme, cu o urma de regret in glas.