You'll be mine.

[Violet Wilson]

• Zambi aproape imperceptibil cand auzi acuzele lui Crystal; poate traia viata lui Bell, dar asta doar pentru ca era de o mie de ori mai buna decat a ei. Stia ca intr'o buna zi, avea sa fie singura, pe propriile picioare. Brusc, realiza ca acea zi venise. Ca era acolo, in fata unei fiinte posedate, cu propria aparare drept arma. Si vroia sa lupte; sa lupte pana la moarte.
  
  Una din ele doua avea sa renunte; vorba aceea - desteptul cedeaza primul. Dar in situatia de fata, putin ii pasa care din ele doua va pasi in nefiinta mai repede. Crystal nu stia cum sa o omoare - insa ea stia. O simpla saritura..o simpla muscatura. Meredith nu era un vampir normal, pe care daca il rupi in bucati si il arzi, sau pe care il strapungi cu un tarus de lemn, ar fi murit. Era altfel. Si nu dezvaluise metoda prin care putea fi ucisa nimanui. Nici macar lui Bell; stia ca nu ar fi incercat niciodata sa o omoare - dar sunt unele lucruri pe care vrei sa le pastrezi doar pentru tine.
  
  Scutura incet din cap, ridicandu'se. Isi sterse sangele cu bagheta, iar roba sa deveni din nou curata; se intoarse spre cele doua caprioare, incepand sa le bea sangele. Era insetata. Chiar daca sangele lui Crystal era delicios, aproape gretos de dulce, nu o saturase. Trebuia sa completeze meniul. Si sa se hraneasca din belsug. Nu stia ce ii va aduce ziua de maine; dar nici nu era prea curioasa.