poarta trecutului

[No name]

Clarissa statea linistita sub un stejar din apropierea lacului.Isi ridica privirea si cerceta cu ochii imprejurimile,cautand sursa zgomotului ce ii intrerupsese sirul gandurilor,dar nu vazu pe nimeni.Merse inspre directia din care se auzise zgomotul si nu putina ii fu mirarea cand observa ca se indreapta spre Padurea Interzisa.Se opri din mers,cu o urma de indoiala pe chip,nestiind ce sa faca in continuare.Era curioasa sa afle cine mergea in Padurea Interzisa la o ora atat de tarzie,dar era sigura ca aceea persoana nu era elev.
Dupa cele cateva clipe acordate acestei decizii,se hotara sa mearga in continuare.
Tocmai cand ajunse printre copacii inghesuiti si ierburile sufocante,fata realiza ca nu mai stia incotro sa se indrepte.Linistea se asternuse deodata,de parca intreaga padure isi tinea respiratia.Nu mai era nici urma de persoana pe care o cauta.
Se uita ingrijorata in jur,dar peste tot se vedeau doar arborii captivi intr-o plasa facuta din felurite ierburi.Asculta cu atentie,in cautarea unei portite de scapare,si spre uimirea sa,atentia ii fu rasplatita cat de curand.Un sunet delicat de pasi se auzea din apropiere.
Dadu la o parte un tufis de plante uscate si pasi peste un colnic.Acum,o fata cu parul saten,imbracata intr-o roba saracacioasa,se uita speriata la ea.Surprinsa,dar totusi amuzata de situatie,Clarissa se uita cand la fata speriata,cand la poarta in fata careia statea aceasta.
In cele din urma,se apropie incet de poarta.Era o usa masiva din fier,bogat decorata.
O cerceta putin si observa ca,in mod bizar,aceasta nu avea nici un fel de incuietoare.
Incerca sa deschida poarta,fie cu mana libera,fie cu ajutorul vrajilor,dar fara rezultat.
Renuntand,se intoarse la fata speriata,pe care o recunoscu ca fiind Laya Starlost.Ii privi chipul distorsionat de frica,dupa care o intreba pe un ton bland:
''Cum ai ajuns aici?De ce vrei sa deschizi poarta aceea?''