You'll be mine.

[Scarlett Soul]

"Asa singurica ? Vad ca nu te sinchisesti deloc de spectatori nedoriti ! " se auzi hohotul meu de ras, dupa care un gest masinal prin care tocmai ii furasem una dintre cele doua caprioare moarte. Erau niste animale frumoase si tot atat de gustoase, stiam asta, insa vroiam sa pastrez senzatia doar pentru mine. Daca vroiau sa afle si altii cum e sa mananci animale, ei bine ... sa incerce ... au o varietate intreaga in fata lor !

Vanotorul imi iscodi din nou planul in mintea mea rupanda, cu total alte ganduri decat mancarea, dar nevoia lui nesatula invinse in fata dorintelor mele plapande de a ma duce inapoi, la Hogwarts. Ma controla, manca tot ce mancam eu si vedea tot ceea ce vedeam eu, ma poseda ! Nu gaseam sensul sa ma opun deocamdata, caci pentru ce sa te temi de noapte daca stii ca oricum va veni ?
Am chicotit incet, incepand [strike]sa savurez[/strike] sa mananc, cu savoarea crescanda a Vanatorului.Aproape ca nu-mi mai simteam deloc prezenta in mine, totul era doar sange si Vanator !
As fi vrut s-o ucid pe Lisa, sa nu ma mai priveasca ca pe un monstru, dar ea nu stia nimic si daca stia cu atat mai rau, caci bine nu avea sa-i fie. Daca i-as fi simtit oasele cum se zdrobesc si cade-n nefiinta, as fi putut plange ca Vanatorul ma hartuia, cautand sa ramana in corpul meu pe veci, dar ea traia si e nu ma puteam plange.
"Taci si mananca. Te rog nu spune nimic. Nu ma poti salva !" am urlat eu, pierzandu-mi pentru prima data controlul si iesind doar pentru o secunda de sub influenta chinuitoare a Vanatorului.
Spiritul se aseza din nou asupra mea si gura simtea din nou savoarea sevei rosii.Probabil viata mea se sfarsise la 15 ani, cand Vanatorul imi ucisese sufletul, si asa destul de zbuciumat.