Never cry ghost.

[Bell Evans]

Bell zambi, frecandu'si mainile una de alta; isi aminti de excursia cu astropufa Tamara in acea incapere misterioasa din strafundurile castelului. Fusese o seara cu totul speciala; in primul rand, pentru ca trecusera multi ani de cand nu mai vizitase camera fantomelor. Iar in al doilea rand, pentru ca mai castigase o prietena.
"-Uite'l ca s'a intors" mormai Meredith, clantanind din dinti.
Bell vru sa intrebe "cine s'a intors" dar isi indrepta privirile spre fantoma care statea in fata ei.
"-Patrick" afirma ea.
Baiatul isi ridica incet chipul plans si facu o incercare de zambet.
"-Off, haide!" mormai Meredith.
"-Chiar trebuie sa planga si acum?" sopti Belle, aproape ingrozita.
"-Chiar nu are rost sa te ingrijorezi" ingana Bell, putin dezorientata.
Nu descoperise niciodata motivul pentru care Patrick era atat de trist mereu.
"-Ce are?!" sopti Belle.
Meredith pufni, putin enervata.
"-Nu putem pleca?!" intreba ea.
Bell o privi ingrijorata.
"-Nu!" raspunse ea, cu o voce hotarata.