Necesitatea de a face ceva

[Ramona Neardow]

Geamana June isi schimba rapid expresia fetei, zicand clar si aspru:
„-Daca tu ai adus 200 de galeoni, da... am adus-o!”
Astropuful isi baga mana stanga in roba si scoase un saculet mic, care zãngãnea. Bãiatul aruncã sãculețul spre gemene, disprețuitor. Cercetașele privirã puțin banii primiți, apoi ieșirã, neacoperite de pelerinã, prin peretele înghețat.
In câteva clipe decorul camerei devenii ceva mai puțin înficoșãtor. Aparurã o serie de ferestre, iar praful și mizeria dispãrurã. În alte câteva clipe, odaia se transforma-se intr-un loc minunat, aproape stralucitor, lucru ce se asorta perfect cu fața bãiatului, care radia de fericire.
„-Cred cã aceastã camerã se schimbã dupã starea spiritului locuitorului!” exclamã Ramona, rotindu-se prin încãpere.
Cercetașa zise asta, farã sã își dea seama de ceea spune, pur și simplu îi ieși pe gurã.
Bell era cuprinsã de gânduri din nou. Se uita cât se poate de atentã la medalionul pe care bãiatul încã îl ținea strâns într-o mânã.