Necesitatea de a face ceva

[Bell Evans]

Nu stia de ce, dar avea o presimtire ciudata in ceea ce privea micutul medalion; putea sa jure ca il mai vazuse undeva. La cineva apropiat din castel..la o prietena, probabil, pentru ca era destinat unei fete. Insa nu reusea sa'si aminteasca la cine. Pufni incet, gandindu'se ca probabil existau mii de copii ale aceluiasi pandantiv in intreaga lume. Dar totusi - de ce il platise?

Poate nu era al lui; poate gemenele il furasera.
"-Oare al cui e?!" sopti ea.
Ramona ridica incet din umeri.
"-Nu cred ca este al lui" remarca aceasta.
"-Asa m'am gandit si eu; daca era al lui, de ce l'ar mai fi platit?!" mormai Bell.
Era aiurea; iar camera devenea din ce in ce mai infricosatoare.

Baiatul atinse incet partea superioara a medalionului si ofta; il dechise, privind continutul sau. Fetele se apropiara, astfel incat acum priveau peste umarul lui.
"-E o fotografie!" remarca Ramona.
"-Dar cine sa fie in ea?" medita Bell.
Era o fata blonda, cu ochi caprui si ten usor bronzat.
"-Poate e o prietena..sau sora lui" medita Mona.