Necesitatea de a face ceva

[Bell Evans]

Bell incepu sa isi tina respiratia; credea ca astropuful o va auzi cum gafaie. Iar atunci ar fi dat de necaz. Nu era constienta de riscurile pe care si le asumase cand venise acolo. Si mai ales, faptul ca o luase si pe Ramona cu ea. Se ruga doar ca Mark sa nu deschida volumul ingalbenit. Probabil le va vedea o data ce va cunoaste secretele intunecate ale acelei carti.

Nu era prea sigura de cum functiona; dar ca sa fie sincera, nici nu vroia sa afle.
S'a zis cu noi! isi spuse cercetasa in gand cand astropuful atinse copertile groase.
"-Mark!?" striga cineva.
Ramona icni in spatele ei, iar Bell rasufla usurata. Simtea ca nu mai poate rezista fara aer.
"-Chiar la timp" ofta ea.

Se intoarsera sa vada cine intrase de data aceasta in incapere; era o fata inalta, satena, cu ochi verzi si ten alb.
"-Abbie" murmura baiatul.
Tanara se apropie de el si il imbratisa.
"-Unde ai disparut?" il intreba ea.
Mark ii arata medalionul pe care il tinea strans intre degete.
"-L'am gasit, Abbie; l'am gasit" ingana el.