`Rain.[^]

[Odette B. Malfoy]

Dupa ce am plecat de acolo lasand-o pe Tamara in grija lui Fred, am plecat cu Blake printre copaci ducandu-ne la lupta. Nu puteam sa lupt alaturi de el si nici el nu prea se simtea in largul lui. M-am gandit sa parasim lupta si sa vorbesc cu el sa vad daca mai e capabil sa stea in preajma Tamarei.
I-am facut semn sa ma urmeze si acesta veni imediat dupa mine.

"Blake esti constient ca o puteai omora pe Tamara, nu?" am intrebat incercand sa nu incep sa tip la el.
Blake dadu usor din cap in semn de da. Si isi ceru scuze.
"Stii foarte bine ca nu pe mine era sa ma omori ci pe Tamara deci cand mergem la ea ii dai flori, sau ceva. Ii faci o surpriza." i-am spus vrand sa-l mai linistesc.
"Da Lily ai dreptate nu te tine era sa te omor pe tine chiar am sa te omor, cat despre flori ma mai gandesc in privinta lor. Cred ca tu vei avea nevoiede flori." striga Blake izbindu-a de un copac, luandu-mi briceagul din buzunar.
Era asa rapid chiar si fara fum. Am zis ca nu am cum sa ma apar cu bagheta cand e asa, totusi am scos-o din buzunar si m-am lasat pe pamant. 'Daca trebuie lupt' mi-am zis in gand.
Stateam in genunchi langa trunchiul copacului, si aveam impresia ca Blake ma va ajuta sa ma ridic si isi va cere scuze, dar nu era asa. Ma lua de par fortandu-ma sa ma ridic. Imi dadu capul pe spate si imi puse bricagul la gat. Nu mai avem sanse sa scap iar daca ma agitam faceam mai rau.
"Asta e pentru palma pe care mi-ai dat-o."
Blake incepu sa rada si apasa cu lama briceagului pe gatul meu. Sangele incepu sa mi se prelinga usor pe gat si i-am spus lui Blake cu o voce stinsa:
"Ii spui tu lui Fred ca il iubesc? Macar atat sa faci daca tot ma omori."
O lacrima se scurse pe obrazul meu si am inchis ochii asteptandu-mi sfarsitul, cand spre marea mea mirare Blake ma arunca la pamant apoi intinse briceagul spre el.
"Nu!" am tipat sarind pe el luandu-i brigeacul din mana. L-am sters de roba si l-am bagat in buzunar. Mi-am dus repede mainile la gat incercand sa opresc sangele. Blake facu un prosop cu bagheta si mi-l intinse cerandu-si mii de scuze.
"Mersi. De ce esti asa de dificil daca iti atinge cineva semnul cand e luna plina. Si eu sunt agitata dar nu te inteleg." i-am zis apasand prosopul pe taietura.
"Nu stiu. Dar un lucru stiu sigur o iubesc pe Tamara si ma urasc pentru ce am facut."

Dupa cateva minute am luat prosopul de pe rana. Aceasta era mai curata si nu mai sangera dar se vedea. Mi-am pus gluga pe cap si i-am spus lui Blake ca trebuie sa mergem la Tamara.

Am ajuns la Tamara si aceasta sari in bratele lui Blake. Am oftat usor cand am vazut ca Fred nu era acolo si apoi mai oftasem si de usurare ca Tamara il iertase oarecum.
"Esti bine?" o intreba acesta, cu o voce tremuranda de parca mai avea putin si incepea sa planga.
Tamara ii spuse ca e aproximativ bine si ca spera ca Blake sa nu mai faca asa vreodata.
"Unde e Fred?" am intrebat suspicioasa.
"Aici." raspunse o voce din spatele meu facandu-ma sa tresar si sa-mi strang gluga mai tare.
"Ce faci?" l-am intrebat incet.
"Bine. Tu?" ma intreba acesta dandu-mi gluga jos. Ma luase pe nepregatite si nu am mai avut timp sa protestez.
Am lasat capul cat de jos am putut dar Fred ma apuca de barbie si imi ridica usor capul.
"Ce-i asta?" intreba el nervos.
"Nimic." am zis repede intorcandu-ma cu spatele la ei.