Nightfall

[Odette B. Malfoy]

"Da vad." am zis pe un ton serios. Acea umbra sau orice ar fi incepu sa rada isteric. O puteam auzi si o puteam vedea desi imi doream sa nu fi putut. Am tras aer in piept, facand doi pasi inainte. Umbra incepu sa rada si mai tare.
"Cine esti? Sau ce esti?" am intrebat gandindu-ma ca daca radea putea sa si vorbeasca.
"Nu conteaza." spuse umbra cu o voce care ma facea sa imi doresc sa nu o fi auzit vreodata.
M-am intors spre Rose sa vad daca mai este acolo pentru ca nu ii mai simteam prezenta. Defapt nu mai simteam nimic inafara de starea pe care mi-o impunea acea umbra. Ma simteam de parca as fi fost atacata de un Dementor, de parca nu ar mai fi existat fericire, dar imi era si foarte rau simteam ca mai am putin si lesin.
"Sa stii ca nu imi este frica de tine." am spus cu vocea tremuranda.
"Serios?" intreba umra apropiindu-se de mine. Am inceput sa tusesc simtindu-i mirosul de sange si de mucegai.
"Da serios!" am spus incercand sa-l lovesc peste fata, dar cand mana mea ii atinse locul in care ar trebui sa ii fie fata parca se lovise de mii se ace si varfuri de cutite. Mi-am luat mana dreapta in cea stanga injurand si uitandu-ma la intepaturile adanci.
"Ce naiba esti!?" am tipat intorcandu-ma spre Rose sa vad daca mai este in picioare.
"Ti-am mai spus o data ca nu conteaza."
Rose intreba ce vrea de la noi.
"Nimic." spuse acesta simplu.
"Crucio!" am strigat catre umbra facand-o sa se prabuseasca la pamant.
"Nu te cred!" i-am spus zambind.