`Rain.[^]

[Odette B. Malfoy]

Am inceput sa rad cu Blake ma bucurasem ca ii dadu o mica lectie cercetasei. M-am uitat iar spre Fred cu ochii in lacrimi. Nu eram foarte dezamagita dar oricum ma suparase.
"Nu te inteleg!" exclama Fred uitandu-se trist la mine.
M-am uitat mirata la el ridicand o spranceana.
"Ce anume nu intelegi?" l-am intrebat calmandu-ma.
"De ce te-ai suparat. Cu ce ti-am gresit? Pur si simplu nu vreau sa o omori daca o omori vei fi pusa in pericol. "spuse el facand un pas spre mine.
"Aaa si ti-a fost mai simplu sa ma legi!" am strigat eu ridicand incheieturile zgariate.
"A fost spre binele tau." isi gasi Fred o scuza.
"Nu nu a fost!" am inceput sa tip la el.
Blake si Tamara oftara uitandu-se cu parere de rau la noi. Eu nu vroiam deloc sa ma cert cu Fred, pentru ca fara el as fi fost un nimic, un nimeni. Nu m-as putea descurca fara cineva ca el.
"Noi va lasam sa va rezolvati problemele." spuse Blake vrand sa plece prin padure.
"Si pe aia cui o lasi?" l-am intrebat aratand spre Amanda.
"Oricum nu avem nimic de rezolvat." spuse Fred plecand printre copaci.
"Stai!" am strigat dupa el dar fu prea tarziu.
M-am asezat in genunchi incepand sa plang. Tamara si Blake venira la mine incercand sa ma incurajeze.
"O omor." le-am spus printre dinti.
Tamara ofta iar spunand ca poate sa ii stearga memoria si sa o duca la castel.
"Bine poate asa e cel mai bine." am zis privind-o urat pe Amanda.
Dupa ce Tamara pleca cu Amanda am ramas acolo cu Blake.
"Ma duc dupa Fred." i-am spus ridicandu-ma si stergandu-mi lacrimile.

Mergeam prin padure in cautarea lui Fred. Il strigam de vreo douazeci de minute. Imi pierudesm speranta si m-am gandit sa merg inapoi in poienita unde era Blake si probabil ca Tamara se intoarse. Am luat-o la fuga prin padure cand am auzit ceva in spate care ma facu sa ma opresc si ma intorc repede in spate. O durere insuportabila isi facu simtita prezenta in jurul gleznei de la piciorul drept. In timp ce ma intorsesem am calcat rau, cazand pentru ca nu ma mai puteam tine pe picioare.
'E luxat.' mi-am spus in gand dupa ce mi-am examinat putin piciorul. Am incercat sa ma ridic dar nu prea puteam.
Cand intr-un final m-am vazut in picioara, stand rezemata de un copac in spatele meu se auzi un 'bau' care ma facu sa cad inapoi pe pamantul rece.
"La naiba!" am strigat eu fara sa-mi pese de cel care ma speriase. Am incercat iar sa ma ridic, dar de data aceasta chiar nu puteam.
"Tamara! Blake!" am inceput sa strig prin padure sperand ca unul din ei ma va auzi.
"Ce-ai patit?" ma intreba o voce cunoscuta de dupa un copac. Era Fred care se intoarse insfarsit.
"Mi-am luxat glezna dar nu mai conteaza" am zis fericita imbratisandu-l in momentul in care se apleca langa mine. L-am luat prin surprindere si nu ma prinse bine cazand sub greutatea mea. Incepu sa rada.
"M-ai speriat."i-am zis plangand in hohote.
"Imi pare rau. Nu am vrut." spuse acesta stergandu-mi lacrimile.
"Nici eu nu am vrut sa te fac sa pleci." am zis incepand sa-l sarut.
"Lily am venit sa vedem daca esti bine te-am auzit...." incepu Blake sa spuna dar se opri cand ma vazu in bratele lui Fred sarutandu-l.
"Te-am auzit... strigand." spuse Tamara venind repede dupa Blake.
Nu dadeam atentie la nimic din jurul meu pana cand Blake incepu sa tuseasca de-a binelea anuntandu-si prezenta.