`Rain.[^]

[Odette B. Malfoy]

"Nu." spuse Fred lasandu-ma sa respir.
"De ce intrebi?" am intrebat uitandu-ma la Blake. Eram rosie ca focul asa ca am lasat privirea in pamant.
"Ma gandeam sa mergem inapoi in poienita acum ca am scapat de Amanda." spuse Blake zambind.
"Mda bine." zise Fred oftand. Se ridica de pe pamant si facu un pas doi impreuna cu Blake si Tamara. A fost nevoie sa strig dupa ei pentru ca nu si-ar fi dat seama ca eu nu vin dupa ei.
"A da scuze. Am uitat." spuse Fred inrosindu-se puternic si ma ridica de la pamant. Tamara incepu sa chicoteasca impreuna cu Blake.
"Ce aveti!? Mi-am luxat glezna." am mormait incercand sa-i fac sa se opreasca din chicotit.
"Scuze." spuse Blake incercand sa se potoleasca.

Dupa cateva minute de mers am ajuns inpoi in poienita, dar ceva ne incomoda: cadavrul aurorului.
Blake isi scoase bagheta si din cateva miscari ingropa aurorul fara sa lase macar o urma. Fred se aseza jos pe pamant tinandu-ma cu grija in brate. Mi-am sprijinit capul pe el si am inchis ochii incercand sa nu ma mai gandesc la piciorul care ma durea ingrozitor.
Tamara si Blake incepura iar sa chicoteasca. Am oftat usor, incercand sa-i ignor cand i-am auzit susotind.
"Va auzim sa stiti." am zis eu incercand sa ma ridic. Proasta idee, ma ridicasem brusc pe piciorul drept dar cand l-am pus si pe cel stang in pamant am crezut ca vad negru in fata ochilor. M-am clatinat putin apoi am cazut inapoi in bratele lui Fred injurand de durere.
"Ce a patit?" intreba Blake putin alarmat. Si Tamara sarise in picioare.
"V-am mai spus ca mi-am luxat glezna dar nu m-ati crezut." am spus printre dinti.
"Tamara nu poti face nimic?" intreba Fred mangaindu-ma pe cap. Tamara spuse ca ar putea incerca. Se apleca langa piciorul meu si il atinse putin sa vada daca e umflat.
Dupa cateva minute Tamara spuse ca il poate vindeca repde. 'Bine ar fi sa fie asa.' mi-am spus in gand.
"Bine. Atunci fa-o." spuse Fred pe un ton serios.
Nu stiam cum putea Tamara sa faca asta dar oricum era minunat. Dupa cateva minute o racoare imi cuprinse piciorul facand durerea aceea insuportabila sa dispara.
Stateam in bratele lui Fred si simteam cum ma cuprinde oboseala. Atipisem dar nu pentru mult timp caci un tunet urmat de un fulger care lumina poienita ma facu sa tresar.
"Nu e nimic." spuse Fred sarutandu-ma pe frunte. Imediat tupa tunet incepu sa ploua. Era o ploaie cu picaturi marunte. Blake si Tamara fugisera printre copaci si se adapostira dar eu ramasesem acolo cu Fred.
Imi placea sa stau in ploaie.
"Ce-mi place cand ploua." i-am spus zambind.
"Si mie." raspunse acesta sarutandu-mi usor buzele.
Blake si Tamara venisera de dupa copaci. Erau la fel de uzi ca noi asa ca s-au gandit ca ori dupa copaci ori in poienita avea sa fie la fel.