Inevitable

[Bell Evans]

Auzi zanganitul armurii, care cazu zgomotos pe podeaua din dale reci de piatra si isi ridica privirile; se simtea atat de obosita, incat parca reactiona in reluare. Chiar nu stia ce se intampla cu ea..cu intregul ei organism. Parea secat de putere; de parca isi traia ultimele clipe din viata. Poate asa si era..ultimele clipe din viata de eleva. Ei bine, era o diferenta majora.

Rosalie chicoti slab, dandu'si o palma peste frunte.
"-Esti bine?!" o intreba Bell.
"-Dap; scuze de deranj" raspunse tanara, zambind in continuare.
Cercetasa surase slab, ca reactie la zambetul ei, dupa care isi lasa capul in maini.
"-Stiu ca iti este greu" murmura Rose.
"-Nici nu ai idee cat de greu imi este" continua Bell.

Era ca si cum se rupea de ceva drag, pentru a se intalni cu ceva mai drag; greu de explicat. Si mult mai greu de inteles. Nici nu se astepta sa priceapa cineva ceva din palavrageala ei.
"-A venit timpul schimbarilor" remarca Rosalie.
Inchise ochii si zambi; intr'adevar..asa era.
"-Din pacate" raspunse fata.
"-Nu spune asta..schimbarile sunt bune. E bine sa aduci ceva nou in viata ta" ii sopti Rosalie.