§emiluna

[Lissa Dragomir Shirley]

§ Chapter 1.

PART I

Imediat ce a ajuns acasa, Maya mi-a trantit in fata brosurile cu joburile part-time. Toate erau frumos colorate, atragatoare, si cu doua-trei litere mari inscriptionate ici-colo. Am observat ca prima dintre ele – cea de deasupra ce se falea cu un salariu bunicel – facea referire la slujba de ospatar la restaurantul din colt al carui director era – daca mi-aminteam eu bine – tatal lui Jack, colegul de la istorie. Am aruncat brosura in secunda urmatoare la cosul de gunoi. Daca era cineva sa stie ca am ajuns in impasul de a avea nevoie de un job, aceea era doar Maya si nimeni altcineva.
Am trecut bineinteles la urmatoarea si, vazand ca era vorba de adapostul pentru animale, s-a trezit si-aceasta direct mototolita sub pat. Alergia mea pentru chestiile pufoase nu-mi dadea pace nici macar cand ma apropiam de hainele bunicii din blana.
Urmatoarea brosura era de la o librarie ce cauta un vanzator iscusit. Am aruncat-o si pe-aceasta, apoi am privit-o incruntata pe Maya.
-N-ai putut sa gasesti ceva si pe gustul meu? Adica ti-am mai spus – nu vreau un job in vazul lumii.
Ea si-a dat ochii peste cap.
-Okay, atunci. Am sa merg maine si-am sa te angajez la salubritate. Iti vor da o uniforma si, crede-ma, nimeni nu te va recunoaste. E mai bine asa?
-Nu! Esti nebuna? Hei, uite! Ti-am mai repetat criteriile si-aseara. Vreau o slujba unde sa nu ma recunoasca nimeni, nici personalul si nici clientii, bine? Si fara haine de servici! Doar stii ca nu suport nicio cravata sau mai stiu eu ce pe care nu le poti asorta cum vrei. Te poti conforma cerintelor, te rooog?
-O, sigur! a spus ea, apoi a aratat spre brosuri. Ori astea ori salubritatea! Daca ma mai enervezi mult, sa stii ca am sa reusesc eu s-o conving pe bunica sa te angajeze acolo.
-A, da? Si cum o sa faci asta? m-am enervat eu auzind-o.
-Ii voi spune ca strangerea gunoiului iti va mai scoate fumurile din cap sau ceva de genu’. Crede-ma, pana la sfarsit tot pe mine ma va asculta. Eu sunt mai mare.
A scos limba si a iesit din camera trantind usa fara sa ma lase sa-i trag vreo replica. Cam asta era comportamentul nostru de zi cu zi. Apoi eu ma tranteam in pat si-mi puneam perna pe fata pentru a-mi inabusi vreun tipat necontrolat de nervi...

Scuze pentru intarziere Sper sa nu fie prea scurt si sa va placa!