`Rain.[^]

[Odette B. Malfoy]

Blake incepu sa tipe intreband daca nici sa ii vorbeasca Tamarei nu are voie. Cand am vazut cat de tare se enervase am inceput sa rad cu Tamara. M-am mai inveselit cand am auzit ca vroiau sa jucam adevar sau provocare.
“Blake deci vreii sa fii primul.... Ce alegi?” l-am intrebat zambind.
Acesta cazu putin pe ganduri apoi spuse:
“Provocare.”
“Te provoc sa... o saruti pe Tamara si sa pui pasiune in acel sarut.” i-am spus incepand sa chicotesc din cauza fetei pe care o aborda Tamara.
Blake se apropie de ea dar ea isi puse mainile la gura dand din cap in semn ca nu vrea. devoratorul sari in picioare se uita putin urat la Tamara poi se intoarse spre mine.
“E din vine ei, nu?” intreba Blake aratand furios spre mine.
Am facut ochii mari si mi-am dus mana la gura ca sa incerc sa nu rad de cat era de revoltat. Tamara ii spuse ca nu are nici o legatura cu mine si cu discutia de mai devreme si ca ii va explica putin mai tarziu. Blake ofta asezandu-se inapoi pe tulpina copacului.
Am oftat si eu dandu-mi ochii peste cap. Am intrebat-o pe Tamara apoi veni si randul lui Blake.... Cand insfarsit veni si randul lui Fred si ma intreba ce aleg i-am spus ca aleg provocare.
“Te provoc sa spui de ce iti este cel mai frica.” spuse Fred incepand sa rada pentru ca el stia de ce imi este mie cel mai frica. Blake si Tamara nu stiau si Blake ma privea interesat de raspunsul meu. Imi era frica de gandaci insecte si rame. Nu le puteam suporta dar jocul era joc si stabilisem la inceput ca era fara refuzuri.
“Gandaci, insecte, rame....” am murmurat eu cu ochii in pamant incercand sa-mi ascund roseata din obraji.
“Serios!?” intreba Blake aproape sufocandu-se de ras.
“Mda....” am zis putin nervoasa.
Si Tamara chicotea spunand ca nu credea ca unei devoratoare asa ca mine i-ar putea fi frica de niste chestii asa inofensive.
“Nu-mi plac picioarele lor multe.” am zis drept scuza.
Cand Blake auzi asta se ridica in picioare si facu o vraja. O multime de insecte si gandaci ii iesira in bagheta si fusesera aruncati pe mine. Am inceput sa tip tavalindu-ma pe jos vrand sa scap de ele.
“Ia-le de pe mine. Fred te rog ia-le de pe mine!” am inceput sa urlu disperata.
Blake si Tamara radeau in hohote si spre marea mea mirare toate ciudateniile alea disparura de pe mine. Multumita lui Fred bineinteles care desi se distra tot ma ajuta. M-am ridicat de pe jos rosie toata. L-am privit urat pe Blake vrand sa-i spun ceva dar cand am vrut sa deschid gura Fred intreba:
”Tamara ce te mai doare? Spune-mi sa pot sa te ajut.”
M-am uitat la Tamara apoi la Fred. Si eu observasem ca Tamara se comporta putin ciudat dar nu stiam ca inca ii mai este rau. Am oftat uitandu-ma iar urat la Blake, desi stiam ca nu era el vinovat dar totusi ma suparase faza cu gandacii.
“Ce?” intreba Blake punand o fata nevinovata.
“Gandacii... m-au enervat.” Am zis printre dinti.
„Aa vezi ca mai ai unul in par.”zise Blake intinzand o mana vrand sa-mi ia gandacul din parul ciufulit.
Am inceput iar sa urlu si sa il injur pe Blake dar m-am potolit imedioat cand am vazut privirea fioroasa a Tamarei. Am tacut si l-am lasat sa ia acel gandac nesuferit din parul meu apoi m-am asezat iar la tulpina unui copac.