`Rain.[^]

[Odette B. Malfoy]

Am ramas muta de uimire cand am vazut reactia Tamarei. M-am gandit ca poate nu ar fi vrut sa o spuna de fata cu noi sau ceva de genul acesta dar apoi cand mi-am dat seama ca ea nu-l mai iubea si nu il mai vroia alaturi de ea m-am simtit foarte rau. Ma cunosteam cu Blake de cand eram mici il mai vazusem in momente dificile si nu trecea usor peste ele. Imi parea foarte rau pentru el. Imi parea rau si pentru Tamara pentru ca si ea parea foarte trista.
“Daca nu vrei sa ma mai vezi niciodata te voi lasa sa pleci.” ii spuse el cu un glas distrus. O saruta pe obraz in semn de ramas bun apoi o conduse pana la iesirea din Padurea Interzisa.
Am strigat-o pe Tamara oprind-o. Aceasta ma intreba ce s-a intamplat de parca ar fi vrut sa scape de mine cat mai repede. Am tras aer in piept si am inceput sa vorbesc.
“Ce a fost in capul tau?” am intrebat-o suparata.
Tamara imi spuse ca nu mai poate sa faca fata.
“La ce?” am intrebat-o fiindu-mi putin frica de raspuns. Astropufa spuse ca poate Amanda avea dreptate si ca ea nu e suficient de buna pentru Blake, ca ea e o simpla vrajitoare. Am ramas cu gura cascata. Amanda era o prefacuta si o mincinoasa iar Tamara ii crezuse toate prostiile pe care aceasta le spuse.
“Uite, Tamara, Blake nu te considera asa cum te considera Amanda si te iubeste pentru ceea ce esti. Dar nu eu sunt persoana potrivita sa ti-o spun pentru ca pe mine nu ai sa ma crezi trebuie sa auzi tu.” Fata se uita surprinsa la mine dar ma urma. Am dus-o inapoi in poienita unde erau Fred si Blake. Tamara cand ii vazu isi dadu ochii pe spate si vru sa plece dar am oprit-o spuandu-i:
“Taci si asculta.” am spus fortand-o putin sa se aseze. Tamara se suspuse si se aseza apoi Blake ofta adanc.
“Tamara de cand te-am vazut in Padurea lui Dean cand Lily si Fred te-au adus in acea poienita unde erau cativa dintre devoratori printre care si eu. Stateam mai retras sprijinit de un copac cercetandu-te din priviri. Din prima clipa in care te-am vazut te-am placut. Si acum in seara asta cand am vazut ca eram la un pas de moarte si nu puteam sa aud decat vocea Amandei care te insulta imi parea foarte rau. Stiam ca te vei gandi la cele spuse de ea dar nimic nu e adevarat eu te iubesc asa cum esti, si nu esti deloc simpla, sau ciudata. Eu te iubesc exact asa cum esti si mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca tu nu mai tii deloc la mine.“ spuse Blake cu o voce trista.
Pe mine discursul sau ma impresiona foarte tare stiam ca avea de spus ceva frumos dar nu ma asteptam la ceva atat de sentimental.
Tamara se uita la el cu ochii mari apoi ii sari in brate incepand sa planga zicand ca ii pare sincer rau pentru ceea ce se intamplase mai devreme. Blake o imbratisa strans apoi Tamara il saruta.
“Sa inteleg ca nu ma mai parasesti?” intreba Blake plin de emotie.
Tamara dadu din cap in semn de nu apoi se elibera din stransoarea lui Blake dar nu inainte de ai mai da un sarut. M-am uitat la ei zambind apoi la Fred care parea si el foarte emotionat. I-am facut semn ca mai bine plecam sa ii lasam pe ei singuri. Ne-am ridicat dar cand am vrut sa plecam printre copaci o voce suparata se auzi din spate:
“Unde plecati dragilor?” intreba Blake zambind uitandu-se la noi cu o privire suspicioasa.