Te voi ajuta cand nimeni nu o va face ...

[Scarlett Soul]

"Fetito, tu vii si ne intrebi unde e Madam Pomfrey cand noi pe ea o cautam de .... aproape 4 ore !" am izbucnit eu varsandu-mi furia pe intrebarea incocenta a Lunei.
Dar nu-mi parea rau. Tinusem atat de mult in mine sentimentele acelea viclene care ma asupreau sa nu spun un cuvant din ceea ce simt si sa tin totul doar pentru mine,incat acum am simtit o reala usurare.
"Taci, ascunde-ti fata asta de pisicuta si ajuta !" i-am ordonat astropufei.
Stiam ca o sa ma asculte, sau daca nu, usa era de ea, caci aveam si asa destule probleme nu mai aveam nevoie sa mi le incarce si ea, cu intrebari care erau evident epuizate.Nici Ema, nici Sophie nu intrebasera unde e Madam Pomfrey in ultimele doua ore de cautari, iar acum se trezea ... Luna sa o faca ? Absurd.
In ciuda convingerii mele, Luna nu se clinti din usa.
'Drace! Acum o sa-mi trag palme ... sau o sa-i trag eu ei palme ! Da, asta are sa fie minunat !' m-am gandit eu in vreme ce ma indepartam de astropufa.
Am inceput sa ma ocup din nou de Sophie. Mi-am reluat aceasi expresie calma de alta data, acum nimic nu ma mai putea invinge, fiindca furia disparuse.
"Oh Luna ! Imi pare atat de rau, dar chiar nu intelegi cat de tragic e ? "