Wind Chill

[Bell Evans]

"-..mai mult decat pe noi" completa cercetasa.
Era adevarat; si al naibii de frustrant.
"-Totusi, nu'l putem lasa acolo" insista ea.
Desiree o privi de parca vroia sa se asigure ca vorbea serios.
"-Sincer?!" murmura fata.
Bell dadu incet din cap.
"-Haide. Noi suntem mai bune ca el" chicoti Bell.

Dess pufni ironica, dandu'si ochii peste cap; ok, poate nu fusese cel mai bun argument.
"-Asa, deci eu acum merg in Padurea Interzisa ca sa'i salvez pielea micutului, nu?!" intreba ea, dupa cateva momente de tacere.
Bell aproba incet din cap.
"-Nu pot sa cred ce am ajuns" sopti Desiree, enervata la culme.
In jurul lor, fulgii de zapada cadeau linistiti, spunandu'si povestea tragica in drum spre pamant.

"-E frig" se planse Bell.
Erau aproape de intrarea in Padure; Desiree o privi ironica.
"-Tu ai vrut sa venim aici" sopti ea.
Zambi trist, realizand ca in acel moment putea fi in Turn, in fata focului, cu o ceasca de ciocolata calda in maini. Asa, era inghetata, uda la picioare si enervata la culme.
"-Acum e acum" mormai ea, cand primii copaci plini de zapada incepura sa inchida drumul in spatele lor.