Wind Chill

[Bell Evans]

Privi in jur tematoare, incercand sa gaseasca orice semn ca Hagrid sau micutul lui ar fi luat'o pe acolo. Dar nu se vedea nimic. Ii venea sa urle de furie. Se saturase pana peste cap de iubirea uriasului pentru creaturi ciudate si periculoase. Nu putea sa aiba si el o bufnita?! Sau o broasca? Nu, lui ii trebuiau dragoni.

"-Uite aici" sopti Desiree.
Se aplecara asupra unei urme.
"-Sigur e a lui Hagrid; numai el are un picior atat de mare" remarca Bell.
"-Sunt si altele" spuse Dess, dupa cateva momente.
Intr'adevar, urmele se pierdeau din nou printre copaci.
"-Haide" ofta Bell.

Incepura sa urmeze putinele dovezi lasate in urma; frigul se intetea, iar gerul incepea sa'si lase mantia inghetata asupra codrului. Copacii aruncau umbre fantomatice pe omatul inalbit, iar zgomotele nefiresti, iesite parca din strafunduri interzise, le ingrozeau.
"-Mai avem mult de mers?!" intreba Desiree, dupa mult timp.
Bell ridica incet din umeri; habar nu avea.
"-Mergem pana il gasim" raspunse ea.
Asta chiar nu fusese un raspuns optimist..