`Rain.[^]

[Odette B. Malfoy]

Dormeam atat de bine cand Blake ma trezise udandu-ma cu apa rece. Am inceput sa tip uitandu-ma dezorientata in jur sa vad ce se intamplase. Tamara arata speriata cu degetul spre Blake, care se ascunse dupa un copac. Acesta o lua in brate pe Tamara tinand-o strans. I-am spus sa-i dea imediat drumul si spre mirarea mea ma ascultase. Eram foarte nervoasa ca ma trezise si trebuia sa ma gandesc repede la o razbunare pe masura. Fred isi ridica si el privirile sa vada ce se intamplase si de ce tip.
"Stiti ceva? Mie mi s-a facut dor de povesti de cand eram noi copii." am zis uitandu-ma la Fred si Blake. Acestia facura ochii mari pentru ca stiau exact la ce ma refer. Nu ma refeream la povestioare amuzante si la tampeniile pe care le faceam noi trei cand eram mici. Ma refeream la cele mai stanjenitoare povesti despre Blake. Fred incepu sa rada de parca as fi terminat povestea si am ajuns la partea in care toti suntem pe burta ras.
"N-ai sa indraznesti!" spuse Blake printre dinti.
"Ba da. Fred mai tii minte povestea cu bufnita aia mica si galagioasa a lui Blake?" am intrebat zambind batjocoritor.
Fred se mai opri putin din ras si dadu din cap in semn de da apoi iar incepu sa rada. Si eu incepusem sa rad dar trebuia sa ma abtin ca sa pot spune povestea. Tamara se uita la noi de parca am fi fost niste oameni complet nebuni si nu avea idee despre ce vorbeam. Blake se napusti asupra mea facandu-ma sa cad la pamant, tragandu-l si pe el dupa mine.
"Aveam vreo cinci ani...." am inceput dar apoi Blake isi puse mana peste gura mea oprindu-ma din vorbit. Mi-am infipt dintii in mana lui facandu-l sa injure dar si sa-si ia mana de pe gura mea.
"...cand parintii lui Blake i-au cumparat o bufnita mica...." am incercat sa continui dar fara prea mult succes caci Blake isi infipse mana in parul meu ud si lung pana la talie facandu-ma sa tip iar. Incercam din rasputeri sa spun povestea in timp ce ma luptam cu el. Tamara si Fred erau deja pe jos de ras si nici unul nu incerca sa ne desparta. I-am dat lui Blake un cot in stomac reusind sa ma eliberez din stransoarea sa. Am profitat de timpul in care el tusea si m-am transformat intr-un suvoi de fum urcandu-ma foarte repede intr-un copac.
"Nu mai tin minte ce nume i-a pus dar era oricum unul foarte stupid. In fine ideea e ca bufnita aia era foarte galagioasa si ma enerva cumplit si pe mine si pe Fred si pe parintii lui Blake." am zis ferindu-ma de Blake, care se urca dupa mine in copac.
"Nu era un nume stupid si te rog sa taci!" tipa devoratorul nervos. Am sarit din copac pe pamantul umed si bineinteles Blake sari si el.
"Nu tac! Lasa-ma sa termin." am zis scotandu-mi bagheta pentru ca si Blake facuse acelasi lucru.
Fred sari in picioare si se puse intre noi.
"Fara baghete!" striga el facand-o pe Tamara sa se ridice si ea. Se duse la Blake si il intreba chicotind ce s-a intamplat cu bufnita pana la urma.
"A omorat-o ea!" spuse acesta aratand furios spre mine facandu-ma sa rad.
Tamara se uita cu ochii mari la mine si Fred incepu sa chicoteasca.
"O te rog! A fost un lucru foarte bun. Toti s-au bucurat ca am facut asta. Era insuportabila." am zis printre hohote de ras.
"Si apoi mi-ai spus ca ai vorbit cu fantoma ei sa ma bantuie in fiecare noapte cate zile voi avea!" spuse Blake
"Da si tu m-ai crezut blegule si ai fugit la Fred acasa." am spus cazand in genunchi de ras. Tamara incepuse si ea sa rada in hohote iar Fred inca se uita precaut la mine si la Blake ca nu cumva sa incepem iar sa ne luptam.

Dupa ce mi-am potolit rasul m-am ridicat in picioare ducandu-ma la Blake si cerandu-mi scuze.
"Si eu imi cer scuze pentru apa...." spuse el intinzand o mana.
M-am uitat la mana lui apoi la balta de noroi langa care statea Blake.
"Ai sa ma faci sa cad acolo." am spus aratand spre balta. Acesta isi dadu ochii peste cap apoi facu cativa pasi in fata indepartandu-se de balta, apoi imi intinse iar mana. Am intins si eu o mana strangand-o prieteneste pe a sa. I-am zambit apoi m-am dus langa Fred care statea la tulpina unui copac.
"Va luptati asa de cand erati mici." spuse el chicotind.
"Si tu ai fost mereu acolo sa ne desparti inainte ca lucrurile sa mearga prea departe." i-am spus razand.
Tamara si Blake se asezara si ei zambind in fata noastra la tulpina altui copac.