`Rain.[^]

[Odette B. Malfoy]

Cand am auzit ca nu mai pleaca nimeni la bucatarie am oftat puternic lasandu-mi capul pe spate apoi Blake veni si ma lua in brate spunandu-mi ca inca ma mai uraste. ‘Si eu te urasc’ i-am soptit incet la ureche. Dupa ce ma facu pititca si imi dadu drumul am intrebat daca chiar nu merge nimeni la bucatarie.
“Nu.“ spuse Fred zambind.
“Dar mi-e foame....” am zis implorandu-l pe Fred din priviri sa lase pe cineva sa plece. Acesta se uita la mine si incepu sa rada spunand ca daca ma uit asa la el nu rezolv nimic. M-am strambat la raspunsul sau apoi m-am ridicat spunand ca ma duc eu. Fred mai spuse un nu apasat si ma trase inapoi in bratele sale.
“Imi este foame Fred chiar foarte foarte foame.” am zis nervoasa.
“Vechea poveste...” spuse Blake zambind.
“Ia mai taci!” m-am rastit eu la el.
“Mananci incontinuu. Te aud de fiecare data cand ne intalnim ca iti este foame.” se planse Blake.
M-am uitat la el cu o privire de parca as fi spus ‘Nu ma enerva sau te pocnesc.’ dar el nu facu decat sa inceapa sa rada impreuna cu Fred si Tamara. Degeaba radeau ei de mine daca mie chiar imi era foame. Dupa ce se mai potolira din ras am incetat sa ma uit urat la ei punandu-mi o mana pe stomacul care incepu sa scoata zgomote ciudate din cauza faptului ca era gol.
“V-am spus ca imi este foame.” am zis zambind cand acestia iar incepura sa rada in hohote.
Am inchis ochii incercand sa ma gandesc la cum pot sa scap din mainile lui Fred si sa fug pana la bucatarie sa iau ceva de mancare. ‘Tot mananc eu ceva fie ca le convine sau nu....’ mi-am spus in gand. Dupa minute bune de gandire imi veni o idee. M-am apropiat din ce in ce mai mult de Fred incepand sa-l sarut pasional. Imi venea sa rad la auzul vorbelor lui Blake:
“Ohh te rog... ochii mei!” spuse acesta pe un ton rautacios.
Totusi m-am abtinut si nu m-am oprit pentru ca trebuia sa imi duc planul pana la capat. Fred isi lua mainile din jurul meu si nu ma mai tinu atat de strans crezand ca nu voi mai vrea sa plec. Atat asteptam, m-am folosit de puterile mele speciale transformandu-ma intr-un suvoi de fum si plecand repede printre copaci.M-am oprit totusi putin sa-l aud pe Blake zicand:
”Dupa atatia ani de cand o cunoastem tot nu ne-am obisnuit cu ea. E atat de prefacuta....”
Am chicotit la auzul acestor vorbe dar am inceput sa alerg cand am auzit pasi in urma mea.