~In your head

[Abby Kills]

-Am simtit nevoia sa ma plimb. Cateodata ma sperie camera aia intunecata.
-Afara e la fel de intuneric... ba chiar mai intuneric. Sunt Destiny, ma bucur sa te vad. Raspunse aceasta cu un zambet larg pe buze.
-Eu sunt Abby si eu ma bucur. In intunericul noptii. La granita dintre mister si obisnuit... se profilau trei umbre. Trei cercetase cu insomnie acuta si cu insemnele de pe roba stralucind in lumina lunii. Megan parea destul de hotarata, se citea in privirea ei ca era dornica sa exploreze din nou padurea interzisa . Destiny era destul de tematoare cel putin asa am perceput eu dupa timbrul sau vocal ce tremura la fiecare cuvant, iar eu confuza si putin somnoroasa nu stiam cum sau ce cautam acolo, la fel cum nu stiam cum am ajuns acolo. Intr-un anume fel ma bucuram de faptul ca era intuneric, fetele nu mi-au destins urmele recente de lacrimi. Deodata spulberaand tacerea ce se asternuse intre timp peste granita padurii interzise:
-Deci mai mergem in padure sau nu? intreba Megan cu aceeasi dorinta in ochi
-Bine inteles, raspund eu cu un suras in coltul gurii si parca preluand ceva din dorinta lui Megan. Destiny... tu?
-Amm... bine unde-s multi putearea creste, nu-i asa?