Din Nou Printre Dragoni

[Georgia Harris]

-"Ah, nu stiam, imi pare rau!"spuse Georgya.
Iar Bell aproba usor din cap.
-"Eu nu stiu de ce iubesc asa de mult dragonii,dar...nu stiu...poate asa m-am nascut. Ei au fost din totdeauna blanzi cu mine. Poate ca iubirea mea este un mod de a multumi acestor animale." spuse Geo ganditoare.
-"Ale multumi pentru ce?"intreba Bell.
-"Sti...parinti mei sunt aurori si atunci cand eu aveam 8 ani am mers cu ei si cu bunicul intr-o vacanta, si el iubea dragonii, ca si mine. Si parinti mei au trebuit sa plece inapoi in interes de serviciu si m-au lasat cu bunicul acolo.Eram cu cortul si in acea noapte s-a iscat o furtuna cum nu am mai vazut in viata mea, iar bunicul a trebuit sa iasa sa aduca in cort un pui de dragon caruia ii murise mama cu cateva zile in urma, care nu ar fi suprajietuit cu siguranta fara ajutor si cand a ajuns cu el in interior am observat ca bunicul era grav ranit.Iar pana dimineata a murit.A doua zi i-am dat drumul puiului. Nu mai aveam de mancare, nu aveam matura sau bufnita prin care sa le trimit alor mei un mesaj. Atunci am mers sa explorez si sa caut cate ceva si am gasit o familie de dragoni in vremea pranzului, nu m-au atacat, probabil au simtit ca sunt si eu un "pui" si chiar m-au poftit la masa. Si chiar am mancat cu ei, carne cruda, dar altfel muream, parinti credeau ca ma intorc abia peste doua saptamani.Dupa care am luat harta bunicului si m-am intors zburand pe spatele mascului, care m-a trata ca pe propia fica. Si de atunci eu le sunt datoare dragonilor." Georgya temina de povestit si intoarse capul spre Bell care o privea.