More Time.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am ascultat cu mare atentie ce imi povestea Eveline si adevarul este ca nu prea stiam ce sa ii spun. Trecusem si eu de atatea ori prin aceasta tortura a sufletului,cand auzi ca cineva din familia ta a fost ranit de un om demn de dispretuit. Am oftat si i-am spus sincer Cercetasei:
"Chiar..imi pare rau! Stiu cum e sa treci prin asa ceva si stiu ca este absolut oribil. O experienta ucigatoare. Dar stiu ca iti vine sa plangi,fa-o ... macar cateva lacrimi,pentru moment te vei descarca si apoi totul va fi muuult mai bine!"
Stiu ca probabil fata de langa mine credea ca sunt nebuna,dar eu asa mi-am revenit incetul cu incetul: prin lacrimi,de suferinta ,adevarat-dar lacrimi.