Wind Chill

[Bell Evans]

Fulgii de nea ii atingeau bland crestetul capului, facand'o sa tremure de fiecare data; era o senzatie placuta, si in acelasi timp, teribila. Stia ca o data cu fiecare tremurat se apropia din ce in ce mai mult de inconstienta. Trebuia sa faca ceva; un farmec, orice. Se ridica, cautandu'si bagheta. O gasi in cele din urma la cativa centimetri langa ea, pe pamanatul inghetat.

"-Protego totalum!" sopti ea.
O sfera albastruie, aproape transparenta, se intinse in jurul ei; privita de la departare, se putea observa usor cum fulgii mici de nea nu trec prin ea.
"-Ar trebui sa fie mai bine acum" murmura cercetasa.
Realiza ca vorbea singura, si isi dadu ochii peste cap. Incepu sa se gandeasca la cum isi va petrece noaptea.

Singura..in Padurea Interzisa; nu era un scenariu prea optimist, nici macar pentru ea.
Ar trebui sa plec de aici se gandi Bell.
Dar incotro? Copacii se intindeau in fata ei, formand o priveliste ce te izbea din plin cu nemarginirea ei. Nu stiai pe unde sa o iei..doar copaci, copaci, copaci si iar copaci..