If we ever meet again

[Bell Evans]

• Era atat de liniste, incat aproape reusea sa'si auda propriile ganduri; fiecare bataie a inimii..fiecare respiratie..fiecare pas. Totul se reflecta in atmosfera tacuta ca o oglinda a cruntului adevar. Nu stiau incotro sa mearga; erau intr'un labirind de coridoare. Departamentul Misterelor fusese mereu o provocare pentru ea. Isi aminti cum venea aici cu Arwen. De cand se angajase la Minister, se indepartase; Nevorbitorii..asa isi spuneau cei care lucrau aici.
  
  Probabil munca aceasta impunea anumite sacrificii. Poate de asta renuntase si ea la slujba de la Hogwarts..poate nu pleca in Germania, cu Luke..poate ramanea la Ministerul Magiei, in cercetare. Nu se gandise niciodata la asta, dar acum, cand ideile i se invarteau in minte, facandu'i capul sa vajaie, totul parea mult mai credibil. Si totusi..Arwen nu ar fi mintit'o..desi, nu se stie niciodata ce ascunde un om.
  
  "-Bell?" intreba Rosalie, incet.
  Se intoarse panicata.
  "-Nu e nimic, stai linistita" chicoti tanara.
  "-Atunci?" murmura cercetasa, rece.
  "-Ma intrebam; Arwen nu ne'ar putea da o mana de ajutor?!".
  Ofta incet, privindu'si poalele lungi ale pelerinei.
  "-Nu cred ca stie ceva despre asta" raspunse ea.