I will not bow

[Bell Evans]

Incerca sa ramana calma; macar ea. Pentru ca Meredith ajunsese deja pe culmile disperarii.
“-De ce suntem in pericol?” intreba ea, dupa o pauza indelungata.
Bell inghiti in sec, dupa care reveni asupra subiectului.
“-In primul rand, din cauza lui Lestrange; nu stiu daca a ramas aici. Dar daca intr’adevar e in Padure, atunci va face orice sa ne impiedice sa ii luam pretiosul horcrux” raspunse ea.
Meredith o privi incurcata.
“-Si in al doilea rand?!” intreba ea.
“-Pai..e Padurea Interzisa..nu stii niciodata peste ce hibrid de’al lui Hagrid ai putea calca” chicoti fata.
“-Bine atunci” raspunse Mer, cu un mic zambet.
Observase acel mic suras si ramase putin socata.
“-Ce?!” o intreba Meredith.
Clatina usor din cap si surase.
“-Nimic” sopti ea.
Era atat de bine sa fie cineva cu tine in acel desis smaraldiu; parca teama incepea sa’si piarda din putere cand observa oftaturile lungi si plictisite ale verisoarei sale.
“-Mersi” remarca Bell, dupa alte minute de liniste.
Mer ridica o spranceana, parand usor dezorientata.
“-Nu incepe iar cu multumirile sau plecaciunile coreene” chicoti ea.
“-Cu plecaciunile le are Rose” murmura Bell.
Un zambet trist i se asternu brusc pe fata.