Necesitatea de a face ceva

[Ramona Neardow]

„-Cum sa nu ne gandim la asta?” izbucni Ramona, aproape lacrimand.
„-Aria, parintii si rudele noasrte care sunt incuiati vor avea de suferit!” spuse Bell vazand-o pe colega sa inmarmurita.
Cercetasa din viitor ramase tacuta, pe fata sa radiind un zambet infricosator, contradictoriu cu lacrimile care acum erau praf pe obrazul sau. Ramona se intoarse cu spatele, incepand sa se plimbe prin camera care acum parea mult mai sinistra.
„-Si care vor fi cauzele razboiului?” intreba aceasta tragandu-si nasul, din lispa de servetele.
„-Cauzele?... ei bine de aceea sunteti aici, dragele mele!... cauzele sunteti voi!” spuse Aria pe un ton entuziasmat.
Bell inmarmuri, ramanand cu gura deschisa si cu ochi visatori si atintiti pe tavan, hotarandu-se sa ignore ultima fraza pe care o auzise.
„-Cum se poate asa ceva?” intreba Ramona, intorcandu-se brusc.