Wind Chill

[Bell Evans]

Vantul suiera printre trunchiurile abandonate ale copacilor din Padure, scotand urlete prelungi de durere; era aproape chinuitor sa asculti fiecare protest al codrului, care incerca sa faca fata furtunii de zapada care se abatuse asupra lui. Iar Bell nu se descurca nici ea prea bine. Ura sa recunoasca asta, dar se simtea pierduta; iar frica incepea sa puna stapanire pe ea cu fiecare clipa care trecea. Si asta nu era bine, cand erai singura, pierduta tocmai in Padurea Interzisa.

Asa mi'a trebuit mormai ea.
Isi incolaci bratele in jurul sau, incercand sa se incalzeasca; pacat ca nu ii iesea deloc. Brusc insa, ii veni o idee care mai tarziu se dovedi a fi salvatoare.
Un foc..de asta am nevoie..
Sopti incantatia, iar flacarile albastre aparura in vasul proaspat creat; ce era cel mai bine la aceste focuri era ca puteai sa le tii in maini. Modul perfect de a te incalzi.

Si totusi..era singura. Macar de ar fi fost cu Desiree. Sau cu Hagrid; incepea sa'si regrete izbucnirea furioasa, dar nici nu putea sa se intoarca. Asta era; macar va astepta dimineata fara sa degere din cauza gerului.
Flacarile blande incepura sa dea roade. Temperatura corpului ii crescuse vizibil cu cateva grade, iar frigul devenise mai usor de suportat. Acum nu mai trebuia decat sa astepte..