Necesitatea de a face ceva

[Bell Evans]

Bell incepu sa rada.
"-Buna gluma" remarca ea, cu o voce sarcastica.
Ura tipul de persoana care spunea in gura mare ca are un secret, dar nu putea sa il zica nimanui. Ceva in genul era si Aria.
"-Preferam sa nu stim" completa cercetasa.
Ramona paru surprinsa; iar Aria, socata.
"-Te miri?" chicoti Bell.
Cercetasa din viitor ridica din umeri, vrand sa para indiferenta.

Stia prea bine cand cineva mintea; iar acum se intampla exact asta.
"-Nu va fi niciun razboi" sopti Aria, cu o voce ragusita.
"-Stiam" raspunse Bell.
Ramona zambi; Aria tusi insa enervata.
"-Ce nu a fost credibil?" intreba Aria.
Bell chicoti usor.
"-Totul?!" replica ea.

Ramona schimba cateva priviri cu Aria; cea din urma parea ca avea sa o inghete din priviri.
"-Cred ca asta ar trebui sa inceteze" remarca Bell.
Tot circul acela trebuia sa aiba un final.
"-Insa nu acum" sopti Aria.
Ridica bagheta, creand un zid protector in jurul celor doua. O lumina puternica, dupa care se trezira pe o podea rece din piatra.
"-Unde suntem?" murmura Bell, incet.