Wind Chill

[Bell Evans]

Secundele treceau incet, traganat, parand ca dureaza secole. Incepuse sa isi piarda si putina rabdare care ii mai ramasese. Visa ca acum se afla in dormitorul din Turn, in fata focului jucaus, cu o carte buna si o cana cu ciocolata fierbinte in fata. Ofta incet, injurand in gand; cate putea sa faca in acel moment. Numai sa nu inghete in Padurea Interzisa. Se temea de ce putea sa i se intample; dar prefera sa incerce sa lase lucrurile sa decurga de la sine, fara a se mai ingrijora si inainte ca totul sa fie facut.

Auzi un mic zgomot in spatele sau si tresari; se ridica, tinand bagheta aprinsa la vedere.
"-Cine e acolo?" striga ea.
Niciun raspuns; incepea sa intre la banuieli.
"-Dess?" sopti cercetasa.
Ar fi vrut ea sa fie Desiree. Insa nu raspunse nicio voce.
"-Cine esti?" intreba o voce ragusita, cu doua tonalitati mai joasa decat cea normala.
Simti cum ii ingheata sangele in vene; incerca sa'si gaseasca vocea, dar parea pierduta intr'un abis fara fund.

Lua o gura mare de aer care ii inunda plamanii, dupa care raspunse incet.
"-Bell Evans" sopti ea.
De dupa un palc de copaci din fata ei aparu o silueta fantomatica, ce parea sa raspandeasca in jur o aura usor aurie.
"-Ce cauti in Padurea mea?" continua vocea.
Vroia sa ii spuna ceva..cum adica Padurea mea?! Se opri insa la timp.
"-Tu cine esti?!" intreba fata.
Mai degraba ar fi trebuit sa intrebe ce era; dar considera o lipsa de bun simt aceasta remarca.
"-Centaurul Spence" murmura glasul.