Necesitatea de a face ceva

[Bell Evans]

Cercetasa ridica usor din umeri.
"-Nu stiu" murmura ea.
Simplul fapt pentru care Aria se juca cu cele doua o scotea din minti; putea sa le spuna ce are de gand, nu sa le trimita in trecut, in viitor, sau sa le ancoreze in prezent.
"-Acum unde suntem?!" sopti cercetasa.
"-Marea sala" anunta Mona.
Parea atat de diferita; aproape de necomparat cu sala de mese in care mancau ei atunci.

Cele patru mese ale elevilor disparusera; la fel si cea a profesorilor. Iar intreaga incapere avea un aer de vechi..de o structura care mai avea putin si cadea.
"-Pare o darapanatura" mormai Bell.
Isi dadu ochii peste cap cand realiza ce spusese, iar Ramona chicoti incet.
"-Ok, n'am spus eu asta" sopti cercetasa.
Privi in jur, asteptand sa se intample ceva.
"-Aria?" spuse ea.

Astepta; si dupa cum banuise, fata aparu in scurt timp.
"-Inca nu v'ati convins?" intreba ea.
Bell o privi cu raceala.
"-Ne'am convins ca totul e o minciuna" raspunse aceasta.
Aria pufni enervata; pentru ea, totul parea un simplu joc.
"-Credeti gresit" mormai tanara.