If we ever meet again

[Bell Evans]

• Ridica bagheta astfel incat sa vada mai atent detaliile ce se ascundeau in spatele peliculei de praf care invelea miile de bile din cristal; pareau atat de vii, incat aproape de asteptai ca una din ele sa inceapa sa iti vorbeasca, dezvaluind misterul din interiorul lor. Daca stateai bine sa te gandesti, chiar asta era rolul unei Profetii; isi aminti insa cu regret ca un asemenea obiect magic nu poate fi ascultat decat de persoana careia i'a fost destinata.
  
  Si aici se opreau iar toate sperantele ei; spera in continuare..spera si iar spera. Pana cand ajungea sa se intrebe daca nu cumva ea e cea care ar trebui sa inceteze. Si sa lase lucrurile sa decurga de la sine. Era prea inversunata impotriva destinului. Si stia ca asta trebuia sa inceteze. Pentru ca nu puteai sa schimbi cursul sortii. Indiferent de cat de mult ti'ai fi dorit sa faci asta. Era ceva natural..dar ea vroia sa realizeze imposibilul.
  
  "-Nu inteleg de ce s'a auzit de aici zgomotul" sopti Rosalie.
  O trezise din multimea de ganduri, iar cercetasa tresari usor.
  "-Nu are sens" remarca ea.
  Intr'adevar - era ceva de'a dreptul tampit; sa vii intr'o incapere plina de Profetii, dar sa nu poti sa asculti nici macar una dintre ele. Insa nu avea probleme cu chestia asta; nu fusese niciodata o persoana prea curioasa.
  "-Daca Porrin e aici totusi?" murmura Rosalie.
  Bell ridica din umeri.
  "-Nu ne ramane decat sa'l gasim noi pe el..sau el pe noi.." raspunse ea, incet.