Sleeping with ghosts.

[Bell Evans]

Bell ramase locului, cu privirile pironite asupra geamului; era spart, iar bucatile lipsa pareau a fi milioane de cioburi mici. Insa nici macar unul nu se afla pe podeaua rece din piatra. I se paru destul de ciudat; si de asemenea, faptul ca dara de sange incepea de pe hol, brusc, era un alt lucru destul de dubios. Nu ca le'ar fi avut ea prea mult cu criminalistica incuiata, dar stia un singur lucru - nu exista crima perfecta. Cel putin nu la Incuiati; se gandi ca probabil vrajitorii aveau de n ori mai multe motive pentru care sa impiedice un asasinat perfect.

Clatina usor din cap si se intoarse spre cele doua.
"-Chiar vreti sa plecati?" intreba Bell.
Vocea ii suna putin mai tremurata decat se asteptase; dar increderea in sine pe care o capatase in clipele cand observase ca acolo nu zacea un cercetas incepea sa dea roade. Probabil era urat din partea ei sa se simta usurata, dar nu avea regrete.
"-Deci?" murmura ea, asteptand.