Wind Chill

[Bell Evans]

Simtea adrenalina in vene, la fel cum simtea si panica; incepea sa ii cuprinda intreaga fiinta neajutorata. Singura, in pustietatile Padurii Interzise. Ce sfarsit glorios isi alesese si ea. Zambi trist, si baga mana mai adanc in buzunar. Era acolo; bagheta care putea sa ii salveze viata. Sau, dimpotriva - sa o ucida. Stia reactia centaurilor la obiectele magice. Ei erau cititori in stele..si credeau ca toata magia de care au nevoie si'o iau de acolo. Iar dispretul pentru vrajitori nu era nici el un lucru de negrlijat.

Observa pe furis ca era atent analizata; centaurul isi plimba privirile pe corpul ei, incercand sa treaca dincolo de faldurile pelerinei. I se parea ca situatia devenea de'a dreptul tampita, asa ca tusi scurt. Spence facu un pas in spate.
"-Ce cauti aici?" intreba el, dupa o pauza scurta.
Bell ridica usor din umeri; buna intrebare.
"-M'am ratacit" remarca ea.
Spence clatina incet din cap, cu un zambet sarcastic.
"-Asta spun toti" mormai el. "De cine te'ai pierdut?!"
Inghiti in sec, observand ca situatia se complica.
"-De Hagrid" sopti ea.

Reactia centaurului o lua prin surprindere. Creatura se ridica pe picioarele din spate si o lua la goana, lasand'o din nou singura.
"-Mda..l'am alungat si pana pe el" ofta cercetasa, asezandu'se pe pamantul plin de omat.
Stia ca era posibil ca Spence sa se intoarca; dar se ruga din tot sufletul sa nu se intample asta. Mai ales daca ar fi avut buna-vointa sa isi aduca si cativa fratiori cu el. Clar - mai bine nu se mai gandea la asta. Din moment ce plecase, era clar ca avea ceva cu Hagrid; sau macar cu numele lui.