O dorinta imposibila

[Evelyn Steel]

Eveline rase usor.Vazu ca Anaella era chiar curioasa asa ca incepu sa povesteasca :
-Ei bine David este cel mai bun prieten al meu.De cand eram mici ne stim si ne-am spus tot.Cand am inceput scoala Incuiata el a plecat pentru doi ani.Am fost intr-o depresie aproape patru luni.Imi era greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca el numai era acolo,sa-mi dea un sfat mai ales ca plecase in luna in care sora mea murise,cand aveam cea mai mare nevoie de el.Moartea ei si faptul ca el plecase ma facuse sa numai gandesc logic.
Eveline facu o pauza si respira adanc.Anaella o privea atenta,cu tristete.Eveline continua :
-Am inceput liceul .. incepusem cat de cat sa imi revin.Cel putin puteam manca si dormi.Si apoi s-a intors.Dar nu ne vorbisem un timp.Eu,chiar daca eram fericita ca s-a intors nu imi depasisem mandria.Dar intr-un final ne-am impacat si am ajuns ceva mai mult decat prieteni.Dar a venit alta tragedie : scrisoarea de la Hogwarts si plecarea la Hogwarts.A trebuit sa il las in urma,sa il mint ca ma mutam in Germania la matusa mea si ca aveam sa vin doar in vacanta de vara.Imi e greu fara el dar si aici am prieteni buni termina Eveline privind cerul intunecat.
-Acum incepe sa povestesti si tu ceva o incuraja Eveline pe colega sa.