Wind Chill

[Desiree Rose Goth]

• Am cascat, plictisita, privindu-l pe Hagrid, care incerca sa faca lumina cu umbrela lui demodata. Ii marturisisem ca mi se parea imposibil sa rasara firisoare de lumina din varful unei umbrele, dar el continua sa murmure in surdina cuvinte pe care nu le intelegeam. Sau, mai degraba, injuraturi in alte limbi.
  Uriasul avea dreptare cand a zis ca o bagheta nu furniza indeajunsa lumina ; intunericul care se revarsase peste padure invaluia drumul, astfel incat ne puteam rataci usor.
  
  - Renunta, Hagrid, am oftat. Mai bine dai foc la intreaga padure, sa vezi atunci cata lumina vom avea.
  Ma privi consternat timp de cateva clipe, apoi se intoarse la treaba lui. M-am incruntat; nu-mi place niciodata cand o persoana ma ignora. Si, in plus, iroseam timp pretios aici. Daca ne-am fi grabit..
  Uriasul isi ridica brusc privirea, analizand pacla de intuneric. Se uita dezorientat la mine, apoi spuse:
  - Cred ca e o herghelie de centauri pe urma noastra.
  Am palit, evitand sa dau vesnicul raspuns : Eu n-am facut nimic rau..
  - Esti nebun?
  - Nu auzi? E un zgomot de copite, destul de aproape de noi.