Ramuri intortocheate

[Ema Snow]

Mainile mi se blocasera cand am auzit trosnetul gretos al lemnului rupt. Am avut senzatia ca era bagheta mea, desi o tineam strans in mana. Se parea ca ajunsesem cumva in pozitie para cu Georgya, precum etilul in structura benzenului. Nu o vedeam nici la stanga, nici la dreapta, dar o puteam auzii in spate.
M-am impiedicat prosteste de o ramura intinsa pe pamant si am rasuflat usurata cand salcia trecu pe deasupra mea. Dar numai ca sa descopar ca ramura de care ma impiedicasem era a aceluiasi copac.
Era incolacita precum un sarpe in jurul gleznei, iar in panica momentului m-am transformat in bufnita. Fara efect. Eram precum un soarece in ghearele pisicii. Totul se misca prea repede, in curand trezindu-ma cu tot corpul intr-o durere alba si cu pamantul sub mine. Stiam ca eram om din nou, pentru ca puteam simti iarba cu degetele.
Sunetul disparuse, iar eu vedeam ca prin ceata.